Traducere de Octavian Cocoş
Poem dedicat lui Stefano Colonna cel Bătrân, care pleca din Avignon.
Coloană slăvită, de care s-au prins
speranţele noastre, orgoliul latin,
pe care nici ploaia, nici vântul hain
trimise de Jupiter nu le-au învins,
pe-aici nu-s palate, nici teatru distins,
ci fagi, brazi şi pini sub cerul senin
păşuni şi un munte înalt şi blajin
pe unde poeme-s rostite aprins,
ce spiritul nostru-l înalţă la cer;
iar privighetoarea jeleşte duios
la umbra pădurii, nu poţi s-o opreşti,
şi pune în inimi iubiri şi mister:
dar toate aceste sunt fără folos
căci tu azi, stăpâne, cu noi nu mai eşti.
vezi mai multe poezii de: Francesco Petrarca
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.